În perioada tranziției, România a experimentat transformări demografice semnificative, influențate de evoluțiile economice și politice ale perioadei comuniste și post-comuniste. Urbanizarea intensă din perioada regimului comunist a avut un impact major asupra structurii populației, astfel că, de la aproximativ 20% populație urbană în anii ’40, aceasta a ajuns la mai mult de 50%. Acest proces a dus la dezvoltarea a 7 mari poli regionali de dezvoltare, inclusiv Timișoara, Cluj, Brașov, Craiova, Iași, Galați și Constanța, fiecare dintre aceste orașe având o regională CFR, o universitate comprehensivă și o populație de peste 300.000 de locuitori.
De asemenea, în afacerea urbanizării, reședințele de județ au câștigat importanță, iar alte 20 de orașe aveau populații de peste 100.000 de locuitori. Aceste evoluții evidențiau o creștere semnificativă a urbanizării în anii 1980.
Însă, după 1989, cu falimentul industriei comuniste și restructurarea economiei, procesul de urbanizare a fost inversat în multe cazuri. Anii ’90 au adus o fenomenă de re-ruralizare, care a avut două forme: una autentică, în care muncitorii din orașe s-au întors în satele lor de origine, și una administrativă, sub formă de suburbanizare, în care orașele și periferia lor s-au reorganizat și s-au concentrat pe dezvoltarea localităților din jurul marilor orașe. Aceste schimbări au influențat structura demografică a României și au avut un impact semnificativ asupra dinamicii urbanistice și economice ale țării.
Pentru a identifica cele mai dinamice orașe din România, grupul Rethink a elaborat un index bazat pe tendințele economice și demografice, folosind un set de date proxy de încredere, care include informații despre construcția de locuințe, atragerea de studenți din afaceri sau județe vecine, și numărul de locuri de muncă disponibile. Aceste indicatori oferă o imagine clară asupra evoluției demografice și economice ale orașelor. Totuși, dinamismul polilor de dezvoltare este influențat și de alți factori mai greu de măsurat, cum ar fi mediul antreprenorial și calitatea vieții.
Recent, Institutul pentru Orașe Vizionare (IOV) a lansat un index care evaluează orașele principale ale României (București și reședințele de județ) pe baza a 51 de criterii, grupate în 13 domenii, care sunt, la rândul lor, combinate în 3 categorii majore: calitate, prosperitate și vibrație. Aceste criterii nu se limitează la date economice și demografice, ci includ și informații despre factori geografici, cum ar fi clima sau accesul la spațiu verde, precum și elemente civice, cum ar fi activitatea asociativă locală. De asemenea, sunt luate în considerare multiple aspecte economice și culturale, care influențează succesul unui oraș.
Indexul realizat de IOV nu măsoară doar calitatea administrației locale, ci și impactul mediului privat sau al poziției geografice ale orașului. De exemplu, accesul la infrastructura istorică sau o climă favorabilă pot juca un rol semnificativ în determinarea atractivității și succesului unui oraș. Aceste elemente, alături de dinamica economică și demografică, definesc orașele care se află într-o continuă expansiune și care au un potențial ridicat de dezvoltare pe termen lung.
Concluziile privind evoluția orașelor din România arată că, pentru a preveni o scădere semnificativă a populației și a numărului de contribuabili, orașele trebuie să devină din ce în ce mai atractive. În ultimii 20 de ani, orașele românești au experimentat un boom economic, dar acest succes nu a fost uniform. Unele orașe au reușit să profite de pe urma acestui boom, consolidându-și poziția economică și devenind atractive pentru cetățeni, oferind o gamă variată de servicii. Altele, însă, au avut avantajul unor condiții naturale favorabile, cum ar fi apropierea de frontierele externe sau de marile axe de transport, care le-au permis o dezvoltare mai rapidă.
Cu toate acestea, în contextul unei îmbătrâniri iminente a populației, orașele trebuie să rămână atractive pentru a preveni scăderea numărului de locuitori și de contribuabili. În alte state, declinul demografic a dus la creșterea asimetriilor între orașe, iar orașele mai puțin atractive riscă să întâmpine o scădere a ofertei de servicii publice și private, creând un cerc vicios al declinului.
În ciuda acestor provocări, creșterea economică a României din ultimele două decenii a generat resurse importante care pot ajuta orașele să se reinventeze. Cu un mediu antreprenorial dinamic și autorități capabile să implementeze proiecte inovative, orașele au șansa de a se dezvolta sustenabil și de a-și asigura relevanța pe termen lung. Prin creativitate și adaptabilitate, orașele din România pot depăși provocările demografice și economice, oferind un viitor mai prosper și atractiv pentru cetățenii lor.
