Statul român înregistrează pierderi financiare masive prin instruirea absolvenților de medicină care, după șase ani de facultate achitați din bani publici, nu ajung să lucreze în sistemul sanitar național. Pregătirea unui singur student costă aproximativ 19.000 de lei pe an, ceea ce ridică investiția totală la sume uriașe, irosite în contextul în care mulți tineri nu promovează rezidențiatul, aleg să plece în străinătate sau abandonează cariera. În tot acest timp, zeci de unități medicale din țară se confruntă cu o lipsă acută de personal, fiind nevoite să închidă secții sau să suspende gărzile din cauza deficitului de medici.

Pentru a corecta această anomalie, Ministerul Sănătății propune reintroducerea specializării de medic generalist printr-o formă de pregătire accelerată de doi sau trei ani. Această stagiatură, sub formă de masterat profesional, ar permite absolvenților să practice medicina în unități de primiri urgențe, pe ambulanțe sau în medicina internă, fără a fi medici specialiști. Măsura vizează transformarea absolvenților în „lianți” între rezidenți și specialiști, oferindu-le drept de liberă practică mai rapid, model inspirat din țări precum Germania, unde integrarea în spitale este mult mai simplă și nu depinde exclusiv de un examen de rezidențiat.

Această reformă este considerată vitală pentru a stopa exodul tinerilor medici și pentru a asigura funcționarea spitalelor care în prezent nu pot asigura asistența medicală de bază. Prin introducerea titlului de medic generalist, autoritățile speră să recupereze investiția publică și să reducă suferința pacienților afectați de lipsa cadrelor medicale. Dacă planul va fi implementat, România ar putea ieși din grupul restrâns al țărilor europene care blochează dreptul de practică al absolvenților ce nu sunt admiși imediat în rezidențiat.