Te-ai întrebat vreodată de ce pisica ta pare mult mai „guralivă” cu unii membri ai familiei? Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Universitatea Bilkent din Turcia a ajuns la o concluzie fascinantă: pisicile miaună semnificativ mai mult atunci când își salută stăpânii bărbați, comparativ cu femeile.

Cercetarea, publicată în revista de specialitate Ethology, demonstrează că felinele nu miaună la întâmplare, ci își adaptează „discursul” în funcție de persoana din fața lor.

Experimentul: 100 de secunde de sinceritate felină

Coordonatorul studiului, Kaan Kerman, a echipat 40 de proprietari de pisici cu camere video pentru a surprinde un moment cheie: primele 100 de secunde ale interacțiunii după ce aceștia se întorceau acasă.

Rezultatele au fost clare: deși au fost analizați factori precum rasa, vârsta sau sexul animalului, singurul element care a influențat frecvența mieunatului a fost sexul stăpânului.

De ce au nevoie bărbații de mai multe „insistențe”?

Explicația oferită de cercetători nu ține de o preferință afectivă, ci de o nevoie de comunicare mai eficientă. Iată de ce pisicile devin mai vocale în prezența bărbaților:

1. Activitatea verbală: Femeile tind să fie mai active verbal cu pisicile lor și sunt, în general, mai atente la semnalele non-verbale ale animalului.
2. Atenția cerșită: Bărbații ar putea avea nevoie de „îndemnuri” sonore mai puternice pentru a acorda atenție pisicii. Practic, pisica miaună mai tare și mai des pentru a se asigura că este observată.
3. Capacitatea de interpretare: Studiul sugerează că femeile interpretează mai ușor dorințele felinelor, ceea ce face ca un mieunat prelungit să nu mai fie necesar.

„Pisicile sunt maestre în integrarea în grupuri sociale și își modulează răspunsurile pentru a obține ceea ce își doresc”, explică Kaan Kerman.

Pisicile sunt mai sociabile decât se crede

Acest studiu dărâmă mitul conform căruia pisicile sunt animale distante și reci. Din contră, ele s-au dovedit a fi extrem de flexibile din punct de vedere social. Mieunatul către bărbați nu este un semn de foame sau de afecțiune pură, ci o strategie adaptivă de comunicare.

Dennis Turner, un expert elvețian în etologie aplicată, confirmă rezultatele, subliniind că pisicile nu au neapărat o „preferință” pentru un sex sau altul, ci pur și simplu își ajustează comportamentul pentru a stabili o legătură cu îngrijitorul lor.

Limitări și context cultural

Cercetătorii admit că studiul a fost realizat pe un eșantion restrâns (31 de participanți finali) și doar în Turcia. Este posibil ca în alte culturi, unde bărbații interacționează diferit cu animalele, rezultatele să varieze. Totuși, descoperirea confirmă faptul că, după 10.000 de ani de evoluție alături de noi, pisicile au învățat exact ce „butoane” să apese pentru a ne capta atenția.