O decizie definitivă a Curții de Apel Iași a stârnit dezbateri intense privind limitele corecțiilor fizice în educație. Un bărbat din comuna Tansa, condamnat inițial la un an de închisoare cu suspendare pentru că și-a bătut fiica, elevă în clasa a X-a, a scăpat doar cu o amendă penală de 3.600 de lei. Judecătorii au considerat că pedeapsa inițială a fost prea severă și că gestul violent a fost o reacție izolată la stresul parental.

Incidentul a avut loc în septembrie 2023, după ce fata a lipsit o noapte de la cămin fără să anunțe, pierzându-și astfel dreptul de cazare. Tatăl a lovit-o pe adolescentă cu un băț peste mâini și picioare, provocându-i vânătăi pe care tânăra le-a fotografiat și le-a trimis unei colege. Deși în prima instanță Judecătoria a subliniat pericolul folosirii violenței ca metodă pedagogică, magistrații Curții de Apel au avut o viziune diferită asupra cazului.

În motivarea instanței de apel se arată că, deși nejustificată, reacția tatălui a fost determinată de „stresul parental” și de dificultățile de comunicare cu un adolescent, nu de o fire violentă. Judecătorii au ignorat declarațiile fetei, care susținea că tatăl devine agresiv la consumul de alcool, și au concluzionat că bărbatul „urmărește în mod evident binele copilului său”. Astfel, acuzația de violență în familie în formă continuată a fost respinsă, incidentul fiind tratat ca unul singular.

Această hotărâre rămâne definitivă, însă ridică semne de întrebare asupra modului în care justiția interpretează „interesul superior al copilului” în raport cu legislația care interzice orice formă de pedeapsă fizică. Decizia vine într-un context social în care România încă înregistrează o toleranță ridicată față de violența domestică mascată sub pretextul disciplinării.