Conflictul din Orientul Mijlociu a atins un prag critic în a 26-a zi, marcat de o ofensivă israeliană furibundă și de repoziționarea strategică a SUA, în timp ce Iranul oscilează între amenințări maritime și respingerea planului de pace propus de Donald Trump. Israelul a accelerat atacurile asupra Teheranului, vizând infrastructura rezidențială și centre de cercetare navală precum cel din Isfahan, de teamă că un eventual armistițiu anunțat de SUA până sâmbătă ar putea opri operațiunile înainte de atingerea obiectivelor militare.

Desfășurări de forțe și confruntări directe:

• Mobilizarea SUA: Pentagonul a ordonat trimiterea a încă 2.500 de militari (din Divizia 82 Aeropurtată) în regiune, suplimentând prezența americană pe măsură ce operațiunea „Epic Fury” raportează distrugerea a peste 9.000 de ținte militare în interiorul Iranului.
• Atacuri iraniene coordonate: Garda Revoluționară a lansat rachete nu doar asupra Israelului, ci și asupra bazelor americane din Kuweit, Iordania și Bahrain. Deși CENTCOM neagă doborârea vreunui avion F-18, Teheranul susține că noile sale sisteme de apărare fac față tehnologiei occidentale.
• Masacru în Liban: Raidurile israeliene în sudul Libanului au ucis cel puțin 1.094 de persoane de la începutul lunii, ultimele atacuri vizând bastioanele Hezbollah și tabere de refugiați.

Strâmtoarea Ormuz și blocada selectivă: Într-o mișcare ce pune presiune pe economia globală, Iranul a anunțat că Strâmtoarea Ormuz este închisă pentru „inamici”, dar rămâne deschisă pentru „țările prietenoase” precum Rusia, India și China. Teheranul a informat oficial Organizația Maritimă Internațională (OMI) că orice navă neostilă care dorește să tranziteze zona trebuie să se coordoneze direct cu autoritățile iraniene, transformând strâmtoarea într-un instrument de șantaj politic.

Planul de pace „în 15 puncte” – Speculație sau realitate? Deși Donald Trump a trimis prin intermediul Pakistanului un plan de pace care include ridicarea sancțiunilor și cooperare nucleară civilă în schimbul limitării programului de rachete, reacția Teheranului este ostilă. Oficialii iranieni au calificat documentul drept o „listă de dorințe” și o „minciună”, afirmând ironic că SUA „negociază cu ele însele”. În replică, Casa Albă a avertizat că, dacă diplomația eșuează, Iranul va fi „lovit mai dur decât a fost vreodată”.

Rezolvarea acestui conflict pare tot mai îndepărtată, în ciuda numirii unui emisar special din partea ONU, Jean Arnault. Cu un front deschis în Liban, atacuri pe teritoriul Iranului și o Strâmtoare Ormuz controlată discreționar, regiunea rămâne un butoi cu pulbere care amenință să destabilizeze piețele energetice mondiale pe termen lung.