Un nou studiu revoluționar, bazat pe analiza ADN-ului antic și publicat în revista Nature, demonstrează că legătura dintre oameni și câini datează de peste 15.800 de ani, fiind cu aproximativ 5.000 de ani mai veche decât estimările anterioare. Cercetarea arată că vânătorii-culegători din timpul ultimei ere glaciare nu doar că domesticiseră lupii, dar stabiliseră deja o relație complexă cu aceștia, cu mult înainte de apariția agriculturii. Cele mai vechi dovezi genetice au fost identificate în Anatolia (Turcia) și în peștera Gough din Marea Britanie, sugerând că procesul de domesticire era deja răspândit în întreaga Eurasie.

Oamenii preistorici nu se limitau la o simplă coabitare cu aceste animale, ci le integrau activ în viața comunității și în ritualurile lor. Analizele izotopice efectuate pe rămășițele descoperite în Turcia relevă faptul că acești câini aveau o dietă bogată în pește, identică cu cea a stăpânilor lor, semn că erau hrăniți deliberat de către oameni. Mai mult, arheologii au descoperit dovezi ale unei puternice legături emoționale: în cadrul unor ritualuri funerare, pui de câine au fost găsiți îngropați peste picioarele oamenilor, beneficiind de un tratament post-mortem similar cu cel dedicat membrilor familiei.

Investiția de resurse în hrănirea și îngrijirea câinilor sugerează că aceștia aveau roluri vitale pentru supraviețuirea comunităților de vânători-culegători. Specialiștii cred că primii câini domesticiți creșteau semnificativ eficiența la vânătoare și serveau drept un sistem esențial de avertizare împotriva prădătorilor mari. Această descoperire confirmă faptul că „cel mai bun prieten al omului” nu este doar un clișeu modern, ci rezultatul unei alianțe strategice și afective care a ajutat specia umană să traverseze perioade climatice extreme acum mai bine de 15 milenii.