România se confruntă cu o criză a datoriilor fără precedent, atingând pragul critic de 60% din Produsul Intern Brut (PIB), ceea ce înseamnă o datorie de peste 1.000 de miliarde de lei. Impactul este resimțit direct în buzunarul fiecărui cetățean: statistic, fiecare român pierde 57.000 de lei din cauza acestei poveri financiare. Ritmul de îndatorare este amețitor, statul împrumutând aproximativ 275.000 de lei pe minut pentru a acoperi cheltuielile curente și vechile credite.
Povara dobânzilor: Bani care ar fi construit sute de kilometri de autostradă
Costul menținerii acestei datorii a explodat, dobânzile plătite de stat anul trecut depășind 50 de miliarde de lei, o sumă de patru ori mai mare decât în 2019. Acești bani, care reprezintă 3% din PIB, echivalează cu întregul buget al Ministerului Educației. Creșterea este pusă pe seama „derapajelor majore”, precum majorările de pensii fără acoperire și necesitatea de a finanța domenii subvenționate cronic, precum Apărarea și Educația.
2026: Un an al recordurilor negative la plată
Anul acesta, Ministerul Finanțelor trebuie să achite datorii de 150 de miliarde de lei, un record istoric cu 50% mai mare față de 2025. Singura rază de speranță vine din scăderea ușoară a dobânzilor la titlurile de stat pe 10 ani, care au coborât spre 6,6%. Totuși, profesorul de economie Bogdan Glăvan avertizează că stabilitatea este fragilă:
- Taxe mai mari: Creșterile fiscale necesare pentru acoperirea găurilor bugetare vor frâna investițiile și crearea locurilor de muncă.
- Lipsa PNRR: Anul 2027 este văzut ca un moment critic, deoarece fondurile din PNRR se vor epuiza, lăsând economia fără un motor major de creștere.
- Perspectiva 70%: Estimările arată că datoria publică ar putea atinge 70% din PIB în anii următori dacă nu se aplică tăieri drastice de cheltuieli.
În regiune, România rămâne unul dintre cei mai scumpi debitori, fiind depășită doar de Ungaria în ceea ce privește costurile de împrumut. Pentru românul de rând, această situație se traduce prin inflație persistentă și servicii publice precare, pe măsură ce o parte tot mai mare din taxe merge către bănci, în loc să meargă în infrastructură sau sănătate.
